typeracer

Vremea era atât de frumoasă, încât ieșeam în sat în fiecare dimineață după pâine sau fructe, sau pur și simplu ca să hrănesc melcii, și uneori o luam cu mine și pe mama. Înfășurasem un prosop pe cadrul bicicletei, născocind un fel de scaun moale, iar ea se cuibărea pe el ca o fetiță și mă cuprindea de mijloc. Mergeam așa cu ea la piept fără ca să-mi pese ce crede lumea despre noi.